Prima vară la Mamaia, în urmă cu 120 de ani: cum s-a născut stațiunea cu pavilion de băi, concerte de fanfară și „tren de plăcere“

Pe
o întindere nesfârșită de nisip a apărut mai întâi un
pavilion, unde doamnele cu crinolină și domnii cu joben veneau în
vilegiatură. Numai în primul an, la băile de la Mamaia au ajuns
45.000 de români cu trenul care făcea o oră și jumătate de la
Constanța, prin praf și căldură. La sfârșitul călătoriei
însă, necuprinsul mării îi aștepta să le șteargă orice urmă
de necaz sau oboseală.

Publicitate

Carte poștală de secol XIX Foto: Imagoromaniae

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

La
începutul secolului XX, Mamaia nu exista pentru restul românilor
din afara Dobrogei. Despre satul Mamaia se vorbea ca fiind o zonă cu
„locuri insalubre în timp de vară cu miasme și țânțari“,
așa cum scria în anul 1898 publicația „Constituționalul“, iar
în anul 1893 aflam că Mamaia era un sat „la o depărtare de două
ore de Constanța, pe un drum admirabil ce traversează ca un pod de
nisip de pe o parte…